Există un banc care circulă de mulți ani prin seminarii, mănăstiri și facultăți de teologie. Are nenumărate variante, dar ideea este aceeași:

– Cum recunoști un dominican, un franciscan și un iezuit?

– După literele de după nume.

O.P. îți explică imediat ce înseamnă.

O.F.M. îți spune că literele nu sunt importante.

S.J. te întreabă mai întâi de ce vrei să afli ce înseamnă.

La prima vedere pare doar o glumă despre niște inițiale misterioase. În realitate, bancul concentrează în câteva replici secole de istorie, spiritualitate și tradiții religioase. Pentru cine nu este familiarizat cu lumea catolică, poate părea curios faptul că mulți călugări și preoți își scriu numele urmat de câteva litere: O.P., O.F.M., S.J., O.S.B., O.C.D., C.Ss.R., S.D.B. și multe altele. Acestea nu sunt titluri universitare, nici decorații și nici grade ecleziastice. Ele indică ordinul sau congregația religioasă din care face parte persoana și, într-un anumit sens, spun ceva despre identitatea și spiritualitatea ei.

De ce există aceste inițiale?

În Biserica Catolică există o diferență între preoții diecezani și membrii ordinelor și congregațiilor religioase.

Preotul diecezan este încadrat într-o dieceză și lucrează direct sub autoritatea episcopului locului. El poate fi paroh, profesor, capelan sau poate avea diferite responsabilități pastorale, însă nu aparține unui ordin religios.

În schimb, călugării și călugării-preoți aparțin unei familii spirituale întemeiate de un sfânt sau de o sfântă. Ei trăiesc după o regulă proprie, depun voturi religioase – de sărăcie, castitate și ascultare – și au o misiune specifică în Biserică. Pentru a arăta această apartenență, după numele lor apar literele postnominale.

De exemplu, când vezi semnături precum Fr. James Martin, S.J., Fr. Timothy Radcliffe, O.P. sau Fr. Raniero Cantalamessa, O.F.M. Cap., inițialele îți spun imediat din ce familie spirituală provin. Ele funcționează aproape ca un „nume de familie” al ordinului.

O.P. – Ordo Praedicatorum: dominicanii

Deviza dominicană este „Veritas” („Adevărul”).

Ordinul Predicatorilor a fost întemeiat în 1216 de Sfântul Dominic de Guzmán. Europa medievală traversa o perioadă în care circulau numeroase erezii, iar Dominic a înțeles că acestea nu puteau fi combătute doar prin autoritate, ci printr-o predicare bine pregătită și printr-o viață autentică.

Pentru dominicani, studiul nu este un scop în sine, ci o slujire a predicării. Dominicanii au construit una dintre cele mai impresionante tradiții intelectuale din istoria creștinismului. Au fondat școli, au predat în universități și au format generații întregi de teologi. Cel mai celebru dintre ei este Sfântul Toma de Aquino, autorul monumentalei Summa Theologiae, una dintre cele mai importante opere de teologie și filosofie din toate timpurile.

De aici vine și gluma din banc. Dacă întrebi un dominican ce înseamnă O.P., există șanse mari să primești nu doar traducerea latină – Ordo Praedicatorum –, ci și o lecție despre istoria ordinului, fondatorul său și misiunea predicării.

Este, desigur, o exagerare umoristică, dar are un sâmbure de adevăr. Cultura dominicană pune mare accent pe studiul serios, argumentația logică și claritatea doctrinară. Nu întâmplător dominicanii sunt asociați cu universitățile, bibliotecile și marile dezbateri intelectuale.

O.F.M. – Ordo Fratrum Minorum: franciscanii

Dacă dominicanii se identifică prin căutarea adevărului, franciscanii sunt recunoscuți prin simplitate și bucurie.

Ordinul Fraților Minori a fost fondat de Sfântul Francisc de Assisi la începutul secolului al XIII-lea.

Francisc provenea dintr-o familie bogată, dar a renunțat la toate bunurile pentru a trăi Evanghelia în forma ei cea mai simplă. El vorbea despre sine și despre frații săi ca despre „frați mai mici” (fratres minores), de unde provine și numele ordinului.

Pentru franciscani, accentul nu cade în primul rând pe performanța intelectuală, ci pe imitarea lui Cristos sărac și smerit. Aceasta nu înseamnă însă că ordinul nu a dat mari gânditori. Dimpotrivă, printre franciscani se numără unii dintre cei mai importanți teologi și filosofi ai Evului Mediu, precum Sfântul Bonaventura, Fericitul Ioan Duns Scotus și William of Ockham. Cu toate acestea, spiritualitatea franciscană pune în centrul vieții evanghelice simplitatea, fraternitatea și apropierea de cei nevoiași. Sunt cunoscuți pentru misiunile lor, pentru grija față de bolnavi și pentru iubirea față de întreaga creație.

În această lumină trebuie înțeleasă și gluma. Franciscanul spune că inițialele nu sunt importante deoarece, în spiritualitatea franciscană, identitatea nu este definită de prestigiu sau de titulaturi, ci de viața concretă. Desigur, și franciscanii folosesc oficial inițialele O.F.M., însă stereotipul spune că ei sunt mai puțin preocupați de statut și mai interesați de relația directă cu Dumnezeu și cu aproapele.

S.J. – Societas Iesu: iezuiții

Dacă dominicanul explică și franciscanul simplifică, bancul spune că iezuitul răspunde la întrebare cu o altă întrebare.

Această imagine provine din reputația intelectuală extraordinară a Societății lui Isus.

Ordinul a fost fondat în 1540 de Sfântul Ignațiu de Loyola, fost militar convertit după o experiență spirituală profundă. Iezuiții au devenit una dintre cele mai influente congregații religioase din lume. Au înființat sute de școli și universități, au fost misionari pe toate continentele și au avut un rol major în educație, cultură și știință.

Metoda spirituală a Sfântului Ignațiu pune accent pe discernământ. Discernământul nu înseamnă ezitare, ci căutarea voinței lui Dumnezeu prin analiză atentă, rugăciune și reflecție.

De aceea există stereotipul că un iezuit nu răspunde imediat. Mai întâi va încerca să înțeleagă întrebarea: ce înțelegi prin acel cuvânt? Care este contextul? De ce pui întrebarea? Ce urmărești de fapt?

Această abordare poate părea complicată, dar este una dintre caracteristicile spiritualității ignațiene.

O.S.B. – Benedictinii

Dacă ai adăuga un benedictin în banc, probabil replica ar fi:

O.S.B.? Hai să discutăm după rugăciunea de seară.

Benedictinii provin din tradiția Sfântului Benedict de Nursia, părintele monahismului occidental.

Motto-ul lor este celebrul „Ora et labora” – „Roagă-te și muncește”.

Viața benedictină este caracterizată prin echilibru. Nu caută spectaculosul, activismul sau polemica, ci fidelitatea zilnică. Timp de peste o mie de ani, mănăstirile benedictine au copiat manuscrise, au păstrat cultura antică și au devenit adevărate centre de civilizație europeană.

O.F.M. Cap. – Capucinii

Capucinii sunt o ramură reformată a franciscanilor. Au apărut în secolul al XVI-lea, dorind să revină la austeritatea radicală a Sfântului Francisc.

Sunt ușor de recunoscut după barba tradițională și gluga lungă a vechiului lor habit. Predicatori populari și apropiați de oameni, capucinii sunt percepuți ca fiind foarte direcți și foarte practici.

Unul dintre cei mai cunoscuți capucini este Sfântul Padre Pio.

O.C.D. – Carmeliții desculți

Carmeliții desculți provin din reforma realizată de Sfânta Tereza de Avila și Sfântul Ioan al Crucii.

Dacă ar exista o glumă despre ei, probabil ar suna astfel:

O.C.D.?

„Mai întâi să păstrăm câteva minute de tăcere.”

Carmeliții sunt maeștri ai rugăciunii contemplative și au oferit Bisericii unele dintre cele mai profunde opere de mistică creștină.

S.D.B. – Salesienii

Fondatorul lor este Sfântul Ioan Bosco.

Carisma lor este educarea copiilor și tinerilor.

Dacă ar intra într-un banc, probabil replica ar fi:

S.D.B.?

„Explic imediat, dar mai întâi să organizăm un meci de fotbal cu copiii.”

Nu este deloc întâmplător. Don Bosco considera că un educator trebuie să fie prezent printre tineri, să îi cunoască și să îi însoțească.

C.Ss.R. – Redemptoriștii

Congregația Preasfântului Răscumpărător, fondată de Sfântul Alfons Maria de Liguori, este cunoscută pentru predicarea misiunilor populare și pentru atenția acordată celor abandonați spiritual. Accentul lor cade pe milostivirea lui Dumnezeu și pe apropierea de cei care sunt departe de Biserică.

De ce funcționează bancul?

Orice banc bun surprinde adevărul.

Dominicanii chiar au o tradiție intelectuală impresionantă. Franciscanii chiar pun accent pe simplitate. Iezuiții sunt renumiți pentru discernământ și educație. Benedictinii iubesc stabilitatea și ritmul rugăciunii. Carmeliții sunt maeștri ai vieții contemplative. Salesienii sunt identificați cu educația tinerilor.

Aceste caracteristici nu sunt reguli absolute și nici etichete rigide. Există franciscani mari profesori universitari, dominicani foarte simpli și apropiați de oameni, iezuiți extrem de direcți și benedictini implicați în activități sociale. Însă fiecare ordin și-a format, în decursul secolelor, o anumită „personalitate colectivă”, iar bancurile joacă tocmai cu aceste trăsături.

Mai mult decât niște litere

Important este că inițialele de după nume nu sunt doar un detaliu birocratic. Ele reprezintă apartenența la o tradiție spirituală veche de sute de ani. În spatele a două sau trei litere se află fondatori, sfinți, reguli de viață, misiuni apostolice, opere de caritate, universități, mănăstiri și milioane de oameni care au încercat să trăiască Evanghelia într-un mod specific.

Așa că, data viitoare când vei vedea un nume precum Fr. Timothy Radcliffe, O.P., Fr. James Martin, S.J., Fr. Raniero Cantalamessa, O.F.M. Cap. sau Dom Jean Leclercq, O.S.B., vei ști că acele câteva litere nu sunt simple inițiale. Ele sunt, într-un fel, rezumatul unei întregi istorii spirituale.

---

Casetă explicativă: Ce înseamnă inițialele de după numele călugărilor?

În multe ordine călugărești catolice, membrii folosesc litere postnominale (abrevieri după nume) care indică ordinul din care fac parte. Acestea funcționează într-un mod asemănător inițialelor profesionale.

Cele mai întâlnite sunt:

O.F.M. – Ordo Fratrum Minorum (Franciscani)
◦ Exemplu: Fr. Richard Rohr, O.F.M.

O.F.M. Cap. – Ordo Fratrum Minorum Capuccinorum (Capucini)
◦ Exemplu: Fr. Raniero Cantalamessa, O.F.M. Cap.

O.F.M. Conv. – Ordo Fratrum Minorum Conventualium (Franciscani Conventuali)
◦ Exemplu: Sf. Maximilian Kolbe, O.F.M. Conv.

 S.J. – Societas Iesu (Iezuiți)
◦ Exemplu: Fr. James Martin, S.J.

O.P. – Ordo Praedicatorum (Dominicani)
◦ Exemplu: Fr. Timothy Radcliffe, O.P.

O.S.B. – Ordo Sancti Benedicti (Benedictini)
◦ Exemplu: Dom Jean Leclercq, O.S.B.

O.Cist. – Ordo Cisterciensis (Cistercieni)
◦ Exemplu: Fr. Thomas Keating, O.Cist.

O.C.S.O. – Ordo Cisterciensis Strictioris Observantiae (Trapiști)
◦ Exemplu: Thomas Merton, O.C.S.O.

 O.Carm. – Ordo Fratrum Beatissimae Virginis Mariae de Monte Carmelo (Carmeliți)
◦ Exemplu: Fr. Michael Plattig, O.Carm.

O.C.D. – Ordo Carmelitarum Discalceatorum (Carmeliți desculți)
◦ Exemplu: Fr. Kieran Kavanaugh, O.C.D.

O.S.A. – Ordo Sancti Augustini (Augustinieni)
◦ Exemplu: Fr. Robert Prevost, O.S.A. (astăzi Papa Leon al XIV-lea)

C.Ss.R. – Congregatio Sanctissimi Redemptoris (Redemptoriști)
◦ Exemplu: Sf. Gerard Majella, C.Ss.R.

S.D.B. – Societas Sancti Francisci Salesii (Salesienii lui Don Bosco)
◦ Exemplu: Card. Ángel Fernández Artime, S.D.B.

 C.M. – Congregatio Missionis (Vincentini sau Lazariști)
◦ Exemplu: Sf. Ioan Gabriel Perboyre, C.M.

C.P. – Congregatio Passionis Iesu Christi (Pasioniști)
◦ Exemplu: Sf. Paul al Crucii, C.P.

  S.M. – Societas Mariae (Mariști)
◦ Exemplu: Fr. John Larsen, S.M.

C.S.Sp. – Congregatio Sancti Spiritus (Spiritani)
◦ Exemplu: Fr. Tony Nevin, C.S.Sp.

 S.V.D. – Societas Verbi Divini (Misionarii Verbi Divini)
◦ Exemplu: Sf. Joseph Freinademetz, S.V.D.

 A.A. – Augustinienii Asumpționiști (Augustinians of the Assumption)
◦ Exemplu: Fr. Benoît Grière, A.A.

Aceste inițiale apar în documente oficiale, cărți, articole, corespondență și semnături și reprezintă apartenența la o familie spirituală cu o istorie și o misiune proprie în Biserica Catolică.