Ca să detaliez chestiunea, momentul în care s-a virat, la nivel politic, de la proşti needucaţi, la proşti cu diplomă, s-a observat foarte bine în spaţiul mediatic, pentru că la tv au dat năvală cei care sunt numiți analiști.
Cei mai mulţi dintre aceştia au cunoştinţe în domeniu, dar nu înţeleg fenomenul despre care vorbesc. Iar faptul că sunt înregimentaţi politic ridică semne de întrebare şi asupra bunei lor credinţe.
Dacă România îşi doreşte un parcurs european, ar trebui ca apariţia acestor persoane în spaţiul public să nu mai fie confundată cu cea a unor specialişti. Diferenţa este că ultimii au şi înţelegerea necesară. Primii ştiu doar să mute piesele de şah, ceilalți şi să-şi facă adversarii şah-mat.
Pentru a stăvili ofensiva farsorilor, cei care urmăresc să ancoreze emoţional aşteptările publicului, într-o perioadă în care e nevoie de raţiune, e necesar să fie repuse în drepturi adevăratele valori. Fiindcă atât timp cât caracterul şi înţelegerea nu vor fi propulsate în prim plan vom avea o societate scindată.
„Analiştii” ar trebui să știe că propaganda nu este credibilă și să își ducă discursul în zona în care pot să genereze încredere.
Cu precizarea că rolul presei cam acesta ar fi, când observă ceva defect în societate să încerce să-l corecteze. Dacă ei i se închide gura brutal nu înseamnă că nu se va produce ceea ce a făcut obiectul avertismentului, ci că va avea loc mai târziu și mai puternic, va căpăta aspect de lebăda neagră.
Dar dacă s-a ales ca presa veritabilă să nu mai elibereze supapa tensiunilor… problema nu este a ei, ci a celor care merg pe mână propagandei.
Se decretează că România trebuie să fie educată, fără să se spună cine face educația și dacă pentru tinerii care pleacă are relevanță acest proiect. E posibil ca ei să răspundă că se confundă propaganda cu educația și din cauza asta părăsesc România!
Din păcate, sistemul actual nu încearcă deloc să dezvolte la tineri gândirea, ci doar pompează informaţie. Cantitatea ar dori să substituie calitatea, ca nu cumva să se spună că profesorii nu-şi fac treaba. Cu alte cuvinte, elevii sunt puşi la muncă silnică, în loc să le fie dezvoltată gândirea. Iar cât timp nu e stimulată nici inducţia, nici deducţia şi nici abducţia se poate spune că e omorâtă creativitatea.
Pe măsură ce beneficiază de un astfel de tratament, elevii se refugiază pe facebook, care e doar o măsură a frustrării resimţite de generaţia în care ne punem speranţele. Iar pe facebook, tinerii sunt bombardaţi informaţional de alţii. Aşa încearcă să-şi asigure succesul propaganda, când totul e vizual, în loc să fie cerebral!