M-am gândit la ceea ce se întâmplă când cei capabili sunt înconjurați de proști și mi-am adus aminte de un murphism. Dacă pui un strop de vin într-un butoi cu apă de canal, obții apă de canal, dar și dacă adaugi un pic de apă de canal într-un butoi cu vin vei avea tot apă de canal.
Se vede că proștii pot să limiteze orizontul celor pricepuți, fiindcă ștacheta e prea jos. Însă cea mai mare problemă este că au ocazia s-o facă. Și asta se întâmplă când în societățile democratice, devenite și state sociale după aderarea la UE, deciziile ajung să le ia contraelitelele.
De fapt, acest lucru e inevitabil în mediile corupte. Intrarea în sociala UE și vânturarea valorilor democratice au făcut să se justice cu ajutorul lor dicreționarism și să se promoveze non-valorile. Iar așa ceva nu poate apărea decât în locurile în care lipsește educația.
Cea care suferă cel mai mult de pe urma unui astfel de context este, desigur, legislația, ce a reușit să fie “cu dedicație” pe fondul unei susțineri cu argumentație eclectică, ce n-a putut fi combătută din cauza nivelului educațional redus.
Exact acest aspect a permis – cu democrația și statul social scoase în față – ca decidenții să fie înconjurați de oameni fără expertiză. Dar aici nu mă refer strict la obiceiul ca politicul să-şi propulseze reprezentanţii în instituţii, potrivit algoritmului, ci la calitatea “materialului” impus. Numiri politice se făceau și în prima parte a anilor ’90, însă prestația de acum e net inferioară, ca urmare a deteriorării vizibile a educației.
Și, din păcate, presa e subsecventă fenomenului, fiindcă există din ce în ce mai puțini participanți reali prin prisma elementului rațional. Deși la tv se spune că se prezintă știri, ele sunt emoții autointitulate în acest fel.
Iar dacă presa și-ar fi făcut treaba poate că cei cu expertiză n-ar mai fi fost înconjurați în prezent de proști.
Articol apărut iniţial în Jurnalul Naţional