Un ou se poate cumpăra cu un leu, în orice piață, dar și cu o sumă echivalentă cu zeci de milioane de lei noi. Pentru comparație, 24 de milioane de dolari înseamnă un sfert din prețul unui tablou pictat de Pablo Picasso ori o zecime din valoarea estimată a celui mai titrat tablou al lumii: Gioconda lui Leonardo Da Vinci.

Dar cel mai scump ou de Paște, nu este în niciun caz rodul strădaniei vreunei găini din secolul XVI , vopsit de o gospodină medievală cu cerneluri rare, ci este Oul Încoronării. O bijuterie, sau mai degrabă un bibelou de un gen unic, care a omagiat în 1897 urcarea pe tron a ultimului țar al Rusiei: Nicolae al II lea.

 

Lăcrămioarele

 

Un obiect incredibil de sofisticat, din smalț galben translucid, străbătut de vinișoare de aur la a căror întretăiere sunt încrustați vulturi imperiali ce poartă pe piept diamante. Iar Pețer Carl Fabergé, care și-a pus marca pe această piesă, a mai realizat doar 50 de astfel de unicate pentru familia Romanov – dinastia care a condus neîntrerupt Imperiul Rus în ultimii 300 de ani ai existenței sale.

Ouăle Fabergé – pe care nici găina din poveste nu le-ar fi putut oua – sunt printre cele mai rare și mai originale obiecte de artă cunoscute.

 

Vekselberg cumpără de la Forbes

 

În 2004, magnatul rus Victor Vekselberg achiziționa de la celebra familie Forbes 13 ouă Fabergé și alte 180 de piese. Deși prețul nu a fost niciodată făcut public, casa de licitații Sotheby’s evalua colecția, cu o lună înainte de vânzare, la 90-120 milioane de dolari, cu Oul Încoronării în capul listei.

 

Portocalul

 

Printre obiectele de artă mai figurau primul ou comandat de țari (Oul de Găina), precum și Lăcrămioarele, Portocalul, Cucul, Oul Renașterii, Bobocul de Trandafir. Iar Vekselberg, președintele Tyumen Oil Company (TNK), a treia companie petrolieră din Rusia, declara la data achiziției că „este o ocazie unică în viață, aceea de a înapoia țării mele una dintre cele mai venerate piese de tezaur”.

Lui Malcolm Forbes, fondatorul influentei reviste Forbes Magazine unde sunt clasificate averile celor mai bogați oameni ai lumii, i-au trebuit 30 de ani (între 1960 și 1990 – anul morții sale) să colecționeze ouăle imperiale, pe care le-a expus apoi în întreagă lume.

 

Cucul

 

Lui Vekselberg nu i-a luat mai mult de zece ani să strângă peste 10 miliarde de dolari (avere evaluată, firește, de Forbes Magazine). Colecția Forbes a fost cumpărată imediat după ce TNK a fuzionat cu British Petroleum, tranzacție care a adus acționarilor ruși 6,75 miliarde de dolari.

Cui i-a ouat mintea?

Mai importantă însă decât seria detaliilor despre cea mai spectaculoasă achiziție de artă Fabergé din toate timpurile este istoria ouălor în sine. Bijutierul de origine franceză Gustav Fabergé a fondat compania care i-a purtat numele în 1842, dar celebritatea avea să apăra doar 40 de ani mai târziu, atunci când Pețer Carl, fiul lui Gustav, a vândut primul ou familiei imperiale ruse.

În 1884, în timpul celei mai importante sărbători a lumii ortodoxe – Paștele – țarul Alexandru al III lea i-a dăruit țarinei Maria Fedorovna Oul de Găina, care i-a plăcut atât de mult încât i-a comandat lui Fabergé încă unul și încă unul, an de an. Iar maeștri bijutieri au avut grijă ca de fiecare dată obiectele de artă să ascundă înăuntrul lor câte o surpriză, o mică piesă cu semnificație aparte, ținută în secret până în ultima clipă.

 

A cincisprezecea aniversare

 

La acea vreme au fost realizate Oul Învierii (1887 – singurul care are ca tematică explicită Paștele), Palatele Danemarcei (1890 – țarina era o prințesă daneză), Oul Renașterii (1894).

 

Culmile gloriei

 

Istoria ouălor de aur începe la Alexandru și Maria, dar adevărata consacrare a artei lui Fabergé avea să fie atinsă în timpul lui Nicolae, fiul lor. Din 1894, anul urcării pe tron a lui Nicolae al II lea, ouăle devin din ce în ce mai sofisticate.

 

Oul Țareviciului

 

Bijutierii din atelierele Fabergé lucrează chiar mai mult de un an pentru realizarea unui singur ou. Ei amestecă aurul cu nichelul, paladiul și argintul, cu alama, diamantele, rubinele și safirele, cu cristalul și pietrele ornamentale – jadul, agatele, calcedoniile, cuarțul.

Îmbină tehnica “guilloche” (tratarea suprafeței pentru a crea striații și ușoare schimbări de nuanțe) și straturile suprapuse de smalț cu stilurile Rococo și chiar Art Nouveau. După Bobocul de Trandafir (1895), vine rândul Pelicanului (1898), al celebrului Ou al încoronării (1897 – la care bijutierii au lucrat 15 luni), urmat de Lăcrămioarele (1898), Cucul (1900), Oul lui Petru cel Mare (1903), A Cincisprezecea Aniversare (1911), Portocalul (1911), Oul Țareviciului (1912), până la Oul Ordinului Sfântul Gheorghe (1916).

 

Azova

 

Iar în vremea domniei lui Nicolae al II lea bijutierii angajați în număr din ce în ce mai mare de Pețer Carl Fabergé nu mai primesc comenzi doar pentru oul destinat țarinei, ci și pentru împărăteasa – mamă. Maria Fedorovna a continuat să-și primească an de an cadoul, ca și pe timpul vieții soțului ei, Alexandru al III lea.

Ouăle au omagiat aniversările dinastiei Romanov, dar și calea ferată trans-siberiană, bravura soldaților ruși, palatele și iahtul țărilor, Catedrala Uspenski (din Finlanda, pe atunci provincie rusă).

 

Pierdute în noaptea istoriei

 

Din păcate însă, goana după frumos n-a durat decât 30 de ani, până în 1917, când arta lui Fabergé este condamnată de bolșevicii lui Lenin laolaltă cu familia ultimului țar. Ouăle sunt vândute de sovietici unul câte unul, de parcă nu un Romanov pur sânge, Petru I, făcuse Rusia Mare.

Așadar în atelierele lui Fabergé, bijutierul curții imperiale ruse, au apucat să strălucească în lumină doar 52 de piese din seria ouălor împărătești. Fabergé nu a realizat însă doar ouă imperiale: 7 dintre neasemuitele bijuterii au fost comandate de proprietarul unei mine de aur siberiene, Alexandr Ferdinandovici Kelch, iar 8 de către alții, precum baronii de Rothschild.

 

Palatele Danemarcei

 

Cea mai bine vândută bijuterie Fabergé până în 2004 a fost Oul de Iarnă, o piesă cu 3.000 de rubine, datând din 1913 care a ajuns la aproape 10 milioane de dolari. Dar, după ieșirea de pe piață a “pachetului” achiziționat de Vekselberg, prețurile n-au loc decât în sus, spre 20-30 de milioane, cam la cât se licitează tablourile lui Van Gogh. Evaluările merg de la 24 milioane de dolari – Oul încoronării, la 12-18 milioane pentru Lăcrămioare și 10-15 pentru Portocal, toate în proprietatea lui Vekselberg, toate la niveluri peste vechiul record.

Vekselberg deține 9 ouă imperiale, două realizate pentru Kelch și două pentru alții, toate provenind din colecția Forbes – în total 13.

Alte 33 de ouă imperiale sunt fixate și ele bine, în cele mai selecte colecții din lume: 10 la Palatul Kremlin, 5 în Muzeul de Arte Frumoase din Virginia, 3 în colecția reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, 3 în Muzeul de Artă din Nashville – SUA, 3 într-o colecție privată din Statele Unite, două în proprietatea Fundației Sandoz (Elveția), două la Muzeul Hillwood (Washington), două la Walters Art Museum din Baltimore, unul în colecția prințului de Monaco, unul în Muzeul de Artă din Cleveland și altul în proprietatea statului Qatar.

 

Oul lui Petru cel Mare

 

Din nefericire opt ouă imperiale nu sunt de găsit: Oul de Găina cu pandantiv de safir (1886), Heruvimul cu Car (1888), Nécessaire (1889), Portretele lui Alexandru al III lea (1896), Mov (1897), Oul din nefrit (1902), Oul regal danez (1903), precum și acela care-l comemorează pe Alexandru al III lea (1909).

 

Povestea merge mai departe

 

Dar stați un pic, fantastica și trista poveste a ouălor Fabergé ajunse de la familia imperială rusă la oligarhii lui Puțin nu s-a terminat.

Un ou imperial Fabergé, care nu a mai fost văzut în public de peste 100 ani, a fost expus la Londra, după ce a fost descoperit din întâmplare de un negustor de fier vechi, relatează Reuters.

E cadoul de Paște, pe care țarul Alexandru al III-lea i l-a făcut țarinei Maria Feodorovna în 1887.

Realizat din aur și decorat cu diamante și safire, oul a fost văzut pentru ultima data în public la Sankt Petersburg, în anul 1902.

 

 

Confiscat în timpul Revoluției bolșevice din 1917, oul Fabergé a ajuns ulterior în Statele Unite ale Americii, în împrejurări rămase necunoscute.

Un bărbat a cărui identitate nu a fost dezvăluită l-a cumpărat dintr-o piață din centrul SUA în schimbul sumei de 14.000 de dolari.

Acesta dorea să-l vândă oricărei persoane care dorea să-l topească și să obțină astfel din el mai multe obiecte din aur.

Pentru că nu a reușit să găsească un cumpărător, bărbatul a făcut o serie de cercetări pe internet și a aflat că e posibil să fi descoperit un ou Fabergé .

 

52 de ouă imperiale:

 

1885 Hen

1886 Hen with Sapphire Pendant†

1887 Blue Serpent Clock

1888 Cherub with Chariot†

1889 Nécessaire†

1890 Danish Palaces

1891 Memory of Azov

 

Oul Învierii

 

1892 Diamond Trellis

1893 Caucasus

1894 Renaissance

1895 Rosebud

1895 Twelve Monograms

1896 Revolving Miniatures

1896 Alexander III Portraits†

1897 Coronation

1897 Mauve†

1898 Lilies-of-the-Valley

1898 Pelican

 

Bobocul de Trandafir

 

1899 Bouquet of Lilies Clock

1899 Pansy

1900 Trans-Siberian Railway

1900 Cockerel

1901 Basket of Wild Flowers

1901 Gatchina Palace\

1902 Clover Leaf

 

Oul Renașterii

 

1902 Empire Nephrite†

1903 Peter the Great

1903 Royal Danish†

1904 No eggs made

1905 No eggs made

1906 Moscow Kremlin

1906 Swan

 

Trans-siberianul

 

1907 Rose Trellis

1907 Cradle with Garlands

1908 Alexander Palace

1908 Peacock

 

Păunul

 

1909 Standart Yacht

1909 Alexander III Commemorative†

1910 Colonnade

1910 Alexander III Equestrian

1911 Fifteenth Anniversary

1911 Bay Tree

 

Oul de Găină

 

1912 Czarevich

1912 Napoleonic

1913 Romanov Tercentenary

1913 Winter

1914 Mosaic

1914 Grisaille

 

Pelicanul

 

1915 Red Cross with Triptych

1915 Red Cross with Imperial Portraits

1916 Steel Military

 

 

 

1916 Order of St. George

1917 Karelian Birch

1917 Constellation (unfinished)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *