Thatcherismul respinge consensului politic postbelic privind keynesianismului, respectiv statul bunăstării,  naționalizarea industriei și reglementarea economiei

În 1979, dobânzile se găseau la 17%, inflația la 13,4%, creșterea economică la 2,8% și șomajul la 5,4%. Au urmat 10 ani de reforme dure, care au culminat cu eliminarea nepopularului regim Thatcher chiar de către propriul partid și fără că efectele să fie nemaipomenite: inflația s-a situat în medie la 7,5%, dobânzile la 11,5%, creșterea economică la 2,2%, șomajul la 10,4%.

Totuși, până la urmă, gândirea pe termen lung a dat roade. A creat premisele ca după 1990 să înceapă îin Regatul Unit o perioadă de creștere care a trezit invidia vecinilor continentali.

Lucrul cel mai important este că, deși știau costurile reformei, politicienii n-au ezitat să scadă impozitele, să liberalizeze piața forței de muncă, să micșoreze inflația, să privatizeze – pe scurt, să reducă implicarea statului în economie.