Permisul de conducere auto nu va mai fi eliberat decât persoanelor care au absolvit la școală cel puțin 10 clase, restricție prin care, alături de alte măsuri, Guvernul vrea să reducă la jumătate numărul de decese rezultate din accidente rutiere, în următorii 3 ani. Asta prevede o hotărâre de Guvern din octombrie “privind aprobarea Strategiei naţionale pentru siguranţă rutieră pentru perioada 2016-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia”.
Guvernul susține că, prin această restricție, vrea să se asigure că cine se află la volan are capacitatea intelectuală de a învăța regulile de circulație și de a analiza în trafic indicatoarele rutiere.
Cu alte cuvinte, autoritățile echivalează “capacitatea intelectuală” cu un certificat de absolvire a 10 clase. De ce nu 4 sau 12? De ce nu și 2 ani de facultate sau, că tot e la modă, doctoratul? Doar pentru că, într-un mod la fel de arbitrar, s-a stabilit că atât trebuie să dureze învățământul minim obligatoriu?
Pare că, de fapt, scopul acestei măsuri nu are deloc de a face cu sporirea siguranței în trafic și cu politica rutieră. Dimpotrivă, pare a fi o modalitate suplimentară de a-i obliga să meargă la școala monopolistă de stat pe cei care nu vor să o facă. O măsură profund discriminatorie, care nu va avea ca efect decât reducerea șanselor de angajare ale persoanelor sărace și a altor categorii defavorizate.
Încă un exemplu de ceea ce am numit și cu alte ocazii “guvernare prin amenzi”. Și cum s-a mai demonstrat și în alte situații, guvernarea prin amenzi nu rezolvă nimic.
E adevărat, România e una dintre ţările cu cea mai mare infracţionalitate rutieră și cu cel mai mare număr de accidente. Asta se datorează însă proastei administrări, de care nu părem capabili să scăpăm. Și, ca un prost administrator ce este, în astfel de situații, statul preferă să interzică ceea ce nu e în stare să gestioneze. Sunt prea multe accidente? Să facem în așa fel încât să reducem numărul de șoferi de pe șosele. Indisciplina din trafic – cum le place să spună factorilor de răspundere – e legată de lipsa de funcţionalitate a societăţii, cu cauze profunde în educaţie şi în sinecurile cultivate la nivel înalt.
Nu e câtuși de puțin musai să știi să scrii și să citești ca să fii un șofer competent, prudent și disciplinat. Regulile de circulație de bază sunt profund intuitive și de bun simț. Din același motiv, semnele de circulație sunt grafice și schematice, ca să nu fie nevoie să li se interzică pietonilor analfabeți să traverseze strada pe zebră. Șofatul este o sumă de dexterități și reflexe, nu un bagaj de cunoștințe teoretice de tocit pentru Bac. Competența la volan se probează prin examene, în trafic. Oricine e în stare să conducă trebuie să primească carnet.
Nici măcar vârsta nu ar trebui să fie un criteriu de acordare a acestuia: copii precoci există și pe șosele, nu doar la școală. Să ne amintim că în Statele Unite poți să conduci legal de la 16 ani.
După cum arătam într-un alt editorial, ne putem imagina cu un grad rezonabil de certitudine că, într-o lume în care șoselele și autostrăzile s-ar afla în proprietate privată și șoferii ar plăti proprietarilor tarif de utilizare a lor, patronii de drumuri ar ajunge să le interzică pur și simplu celor mai periculoși șoferi să mai intre cu mașina pe proprietățile lor. Bineînțeles, după sancțiuni intermediare care ar consta în scumpiri penalizatoare usturătoare ale tarifului de utilizare. Însă în cele din urmă patronii ar realiza că pierd mai puțin dacă nu mai încasează tarif de utilizare de la acești șoferi decât lăsându-i în continuare să-i prejudicieze pe ceilalți clienți ai lor.
Asta pentru că statisticile asigurătorilor și ale autorităților arată că există șoferi care cauzează de câteva ori pe an, an de an, accidente cu pagube materiale și eventual și vătămări corporale.
Și nimic din elementele actualului sistem nu pare să-i dea pe brazdă, nici scumpirea penalizatoare a poliței RCA, nici amenzile și celelalte sancțiuni aplicate de Poliție. Iar problema este că drumurile sunt “publice”, iar șofatul – un “drept al omului”.