Petrolul nu se mai vinde cu 20 de dolari/baril ca în 2004 şi nici aurul cu 400 de dolari uncia. În mai puțin de două decenii, preţul ţiţeiului a ajuns la 80 de dolari, iar cel al metalului galben – fost etalon monetar – a trecut de 2.300. În general, astfel de fenomene se corelează cu majorarea sporului natural, care permite creşterea economisirii şi a cantităţii de capital, ceea ce îmbunătăţeşte indicii bursieri.

Dacă aruncăm o privire, populaţia a crescut şi în paralel cu ea şi piaţa de capital, însă dinamica preţului metalului preţios a devansat-o net, după cum se poate observa şi la principala materie primă energetică.

În aceste condiţii trebuie neapărat să aducem în discuţie relaxarea cantitativă (quantitative easing – QE), fiindcă scumpirea aurului cu ea are legătură. Dar QE a avut loc în paralel cu mărirea poverii fiscale şi iată şi explicaţia pentru care a explodat şi preţul carburanţilor. 

Un profesor, care a analizat matematica haosului, a pomenit într-o carte de atractori stranii.

Politicienii, din păcate, nu pot atinge nivelul cărții și proclamă aritmetica regina matematicii, în situația în care orice algoritm politic o are la bază.

S-ar putea însă ca în această zonă să se găsească răspunsurile care să explice cum au evoluat indicii bursieri, preţul aurului și cel al petrolului, cărora cele ale celorlalte materii prime importante – gaze, argint, platină, aluminiu, cupru, zinc sau plumb – li se subsumează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *