Criza actuală, în loc să se explice prin cauzele economice (surplus de producțiune din cauza raționalizărei excesive și subconsumațiune din cauza șomajului) și din motive politice dă loc unui nou atac contra aurului

Aur, Breaza-Zlatna și Pyrit erau companii afiliate Mica și produceau împreună cea mai mare parte a metalului galben. La fel de importantă este însă completarea, care vine de la președintele Fed, Alan Greenspan:

„Una dintre temele care îi uneşte pe etatiştii de toate orientările este antagonismul isteric în raport cu etalonul-aur. Aceştia par să sesizeze – poate mai clar şi mai subtil decât mulţi dintre susţinătorii sistemului laissez-faire – că aurul şi libertatea economică sunt două elemente inseparabile, că aurul este un instrument al sistemului laissez-faire şi că unul îl implică şi îl presupune pe celălalt.

Când aurul este acceptat ca mijloc de schimb de către majoritatea naţiunilor, un etalon-aur internaţional şi liber serveşte la consolidarea diviziunii globale a muncii şi a comerţului internaţional. Chiar dacă unităţile de schimb (dolarul, lira, francul etc.) diferă de la o ţară la alta, când toate sunt definite în raport cu aurul, economiile diferitelor ţări acţionează ca una singură – atât timp cât nu există restricţii asupra comerţului sau mişcării capitalului.

Dar opoziţia faţă de orice formă a etalonului-aur – din partea unui număr crescând de susţinători ai statului bunăstării – s-a născut dintr-o idee mult mai subtilă: înţelegerea faptului că etalonul-aur este incompatibil cu deficitele bugetare cronice (nota definitorie a statului bunăstării).

Acesta este secretul depăşit al tiradelor etatiştilor împotriva aurului. Deficitele bugetare nu reprezintă altceva decât un mod ascuns de confiscare a avuţiei. Aurul stă în calea acestui proces insidios. El constituie un garant al drepturilor de proprietate. Cine înţelege acest lucru, nu are nicio dificultate în a înţelege antagonismul etatiştilor faţă de etalonul-aur.”