Clădirea distileriei de whisky Annandale din Scoția are acoperiș cu pagodă. Și nu e singurul element asiatic pe care-l afișează. Peste tot, pe alambicurile de cupru, la toalete și în magazinul de suveniruri, toate inscripțiile sunt trilingve: în engleză, galeza scoțiană și chineza mandarină, scrie Bloomberg.

“Trebuie să aibă succes în Shanghai”, spune coproprietarul Annandale, David Thomson, în vârstă de 62 de ani, reflectând asupra acelor piețe care au căpătat relevanță nouă pentru exportatori de când Marea Britanie a votat să părăsească UE.

Producătorii de whisky precum Thomson s-au opus Brexit, deși, la prima vedere, te-ai putea gândi că industria lor ar avea de profitat de pe urma tratatelor bilaterale de liber schimb pe care Regatul Unit ar urma să le semneze cu fiecare stat UE în parte, așa cum promite Guvernul de la Londra. 90% din producția de whisky merge la export, a cărui valoarea s-a ridicat la 3,9 miliarde lire sterline în 2015. Vânzările de whisky sunt deja scutite de tarife vamale în întreaga Europă, prin normele Organizației Mondiale a Comerțului.

Însă distileriile, a căror existență depinde de cât de cunoscători sunt clienții, urăsc din suflet schimbările. Sunt nevoite să facă planuri pe termen lung: în Scoția, whisky-ul autentic trebuie ținut în butoaie la învechit cel puțin 3 ani.

“Nu-mi vine în cap nici un membru al organizației noastre care să fi fost de părere că ne-ar fi mai bine în afara UE. Acum, studiem ce oportunități au apărut și încercăm să minimizăm riscurile”, spune Julie Hesketh-Laird, șef al Asociației Scoțiene a Producătorilor de Whisky.

Referendumul pentru Brexit a avut loc în mijlocul unui val de investiții și expansiune care a cuprins industria scoțiană a whisky-ului în ultimii câțiva ani. Thomson și soția sa au investit circa 12 milioane de dolari din 2006 încoace pentru a face vechea distilerie scoasă din funcțiune capabilă să producă din nou whisky pentru prima dată după 100 de ani. Producția a redemarat în 2014, anul altui referendum în UK, în care scoțienii au votat la limită împotriva independenței de Marea Britanie.

Acum, calculele s-au schimbat. De atunci, lira sterlină s-a depreciat cu peste 15% față de dolar, ceea ce înseamnă că unele costuri s-au majorat. Annadale aduce ambalaje și o parte din drojdia utilizată din Franța. Butoaiele și cutiile de împachetat provin din Kentucky și Spania. Distileria umple 50 de butoaie de whisky pe săptămână, la un cost de 8.500 dolari. Ce e sigur e că băutura nu poate fi produsă nicăieri în altă parte. Dacă nu e făcut în Scoția, whisky-ul nu poate fi numit scotch.

Asta înseamnă că cea mai mare parte a cheltuielilor Annandale sunt în lire sterline, inclusiv cele cu orz, malț, energie electrică și salarii.

O mare provocare va fi pătrunderea pe imensa piață a Chinei. Thomson a încercat să vândă un transport de butoaie cu 888.000 lire sterline, speculând în scop de marketing faptul că numărul 888 este considerat norocos în China. Trucul n-a funcționat. “Lumea e mare, iar noi suntem o distilerie mică. Totul va depinde de găsirea unor distribuitori competenți și de încredere”, spune Thomson.

În prezent, India este piața cea mai dinamică a whisky-ului, în pofida tarifului imens de import pe care îl impune, de 150%. Vânzările au explodat grație creșterii numerice a clasei de mijloc urbane, pentru care scotch-ul este un produs de lux cool. Și vânzările din China cresc, dar mai lent și în special prin hub-ul de distribuție din Singapore.

O modalitate de a menține cash-flow-ul pe perioada de învechire a licorii este prevânzarea de ediții de lux, care ajung să coste și 5.900 de lire sterline bucata.

“Nu spun că suntem inexpugnabili, dar chiar dacă se prăbușește întreaga economie, tot vom mai avea o șansă. Gândiți-vă doar, într-o astfel de situație, cât de incredibil de ieftin ar deveni pentru străini să vină aici”, conchide Thomson.

Anul trecut, principalul indice al pieței de profil, Rare Whisky Apex 1000 Index, s-a apreciat cu 14%, în timp ce rivalul său de pe segmentul de vinuri, Liv-ex Fine Wine 100 Index, a scăzut cu 0,4%, se arată în raportul pe 2015 al firmei de consultanță specializate Rare Whisky 101. O sticlă de scotch din anii ’20 se vinde, în medie, cu 7.000 de lire sterline (peste 10.000 de dolari). În timp ce prețul aurului a scăzut cu 10% în 2015, iar multe benchmark-uri bursiere de top au terminat anul pe roșu.

De altfel, a fost un an de boom al volumelor. Valoarea totală a sticlelor de whisky de colecție vândute la licitație în Marea Britanie a crescut cu 25% anul trecut, de la 7,6 la 9,6 milioane de lire sterline. Numărul sticlelor de scotch single malt astfel vândute a fost de aproape 43.500, consemnând o creștere cu 28% față de 2014. Doar în decembrie 2015 s-au vândut 4.888 de sticle, în vreme ce, în 2009, s-au tranzacționat 4.072 în întregul an.

Toată lumea a auzit de Diageo, marele producător de băuturi alcoolice care produce Johnnie Walker– cel mai vândut whisky blended, Smirnoff– cea mai bine vândută vodcă, romul Captain Morgan, ginul Gordon’s, lichiorul Baileys şi berea Guinness. În portofoliulu său sunt incluse mărcile de scotch: AuchroiskBenrinnesBlair Athol, Buchanan’sCardhuJusterini & Brooks (J&B)Bell’s, DailuaineBlack & WhiteWhite HorseCaol Ila,Vat 69Oban,TaliskerLagavulinGlen OrdGlenkinchieDalwhinnieDufftownCragganmoreClynelishHaigRoyal LochnagarGlen  ElginKnockandoMortlachGlenury RoyalGlendullanGlenlossieGlen SpeyInchgowerLinkwoodMannochmoreRoseisleStrathmillTeaninich.

Diageo este o companie listată pe bursa londoneză,și e, de asemenea, unul dintre blue chips-urile ce stabilesc valoarea indicelui FTSE 100. Dar, acţiunile Diageo au crescut în anul precedent cu doar 3,6%. În timp ce Port Ellen Index, indicele ce include mărcile cele mai valoroase de whisky de colecție a urcat cu 23,15%.

Interesul investițional față de whisky a crescut semnificativ, iar piața s-a lărgit printre altele grație prezenței tot mai active a colecționarilor din Asia de Est. În plus, tehnologia a ajutat la “democratizarea” nișei exclusiviste a colecționarilor. Tot în 2015, s-a lansat platforma online Whiskyinvestdirect.com, care permite celor interesați să vândă și să cumpere cantități de whisky la prețuri angro pe măsură ce băutura se maturează în butoaie.

“Recenta creștere a pieței de whisky-uri rare a depășit toate prognozele noastre. Lichiditatea și volumele vor spori și mai mult anul acesta, dat fiind că vor apărea noi case de licitație specializate”, spune Andy Simpson, analist al pieței și cofondator al Rare Whisky 101. Potrivit acestuia, chiar dacă sustenabilitatea acestor volume ar putea fi pusă la îndoială, este cert că adevăratele rarități nu vor avea cum să devină decât… din ce în ce mai rare.

“Dacă cererea va rămâne constantă sau va crește, așa cum ne așteptăm, reputația scotch-ului, atât ca obiect de colecție, cât și ca instrument investițional alternativ viabil, va căpăta tot mai multă robustețe”, este de părere Simpson.

Cea mai tânărăși mai dinamică piață a whisky-ului, cea japoneză, a cunoscut un adevărat boom anul trecut, indicele Rare Whisky Karuizawa avansând cu aproape 75% în primele 9 luni din 2015. Sortimente care cu 12 luni în urmă se vindeau cu 350 de lire sterline sticla au fost revândute cu prețuri care au ajuns și la 3.000 de lire sterline bucata. În ultimul trimestru, însă, într-o mișcare de altfel firească, indicele s-a corectat cu circa 6%, semnalând supraîncălzirea pieței.

În august, o sticlă de whisky japonez Karuizawa din 1960 s-a vândut la licitație contra sumei record pe acest segment, de aproape 82.000 de lire sterline.

Deși a mai pierdut ceva cotă de piață, cea mai tranzacționată distilerie a rămas Macallan din regiunea Speyside a Scoției, care produce scotch single malt din 1824. Macallan a avut anul trecut o pondere de 9,59% din totalul sticlelor vândute la licitație și 23% din valoarea de vânzare a acestora, față de 31% în 2013. Pe locul doi s-a clasat Ardbeg din Inner Hebrides, în activitate din 1798, cu o cotă de 8,27% la nivelul sticlelor vândute, iar pe trei – Bowmore din Islay (1779), cu 4,24%.

Highland Park reuşeşte să urce pe locul cinci, şi îşi majorează cota la 4,16%, Arran câştigă nu mai puţin de trei poziţii şi se instalează pe locul 15 în clasament, Lagavulin urcă şi el un loc şi se plasează pe 10.

În schimb, Glenfiddich pierde un loc şi ajunge pe 6, iar Balvenie şi Rosebank câte două,găsindu-se în prezent pe poziţiile 12 şi 19.

Pe măsură ce edițiile noi de whisky învechit devin tot mai rare, importanța vârstei și a brandului crește. Astfel, chiar și whisky-ul vechi de calitate mai slabă este din ce în ce mai valoros. Topul celor 10 distilerii cele mai solicitate de investitorii include acum 7 care nu mai sunt operaționale.

Enumerăm printre distileriile închise: Auchinblae, Ballechin, Carperdonich, Finnieston, Glen Craig, GleneskKillylochBen WyvisPort EllenLadyburnLittlemill,GlenflaglerMillburnKinclaithBroraNorth PortConvalmoreGlenugieGlenuryHazelburnImperialInverlevenSt. MagdaleneParkmoreDallas DhuGlenlochyLochsideLochindaalHillsideColeburnBanffGlen MhorGlen AlbynPittyvaich, Rosebank, TowiemoreGlen CawderDelnaboAuchorachanPort Charlotte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *