Cred că au fost 6 luni în care despre economie s-a discutat tangențial. Ceea ce a reverberat în mass-media a fost mai mult rezultatul luptei politice și asta m-a dus cu gândul la două caricaturi. În prima, a lui Pătrășcan, un preot, care e chestionat dacă e permis să spui minciuni în post, zice: La care post vă referiți, Antena 3, Realitatea, RTV sau B1TV? În cea de-a doua, a lui Mardale, un personaj întreabă care mai e situația în România, iar celălalt răspunde: Mulțumim lui Dumnezeu, de bine-de rău, avem pe cine înjura.

Se pare însă că aceea perioadă a trecut și acum între guvern și experți a reînceput să existe dialog. Pentru ca acesta să depășească faza incipientă în care e acum poate că ar fi bine ca atenția să se concentreze pe programul “Start-up Nation”, prin intermediul căruia să se formeze și să se dezvolte clasa de mijloc.

Într-o țară care aderă la principiile europene, e membru NATO serios și evită provocările statelor riverane se pot edifica clustere de business demne de Planul Juncker, care pot răspunde obiectivului de integrare europeană, ce ar fi firesc să fie finanțat prin programe de dezvoltare regională.

Și mergând cu discuția mai departe, odată inițiate start-up-urile și bine pusă pe picioare middle class, companiile mici și mijlocii pot primi investiții din partea oricărui investitor, nediscriminatoriu, de la vest la est.

Acest lucru nu se amestecă deloc cu banii euro-atlantici destinați marilor proiecte și securității, ci pătura de mijloc se pot dezvolta simultan cu high-tech-urile.

Cu alte cuvinte, filosofia noastră trebuie să fie în perioada următoare că orice ban este bun, să ne concentrăm pe afaceri și nu pe politică pentru a putea supraviețui. Cam așa procedează Elveția, dar poate că un exemplu mai bun e Libanul în perioada sa de maximă stabilitate.

Bineînțeles că e de preferat să avem un partener principal la care să ne raportăm și pe care să nu-l trădăm, dar fără a obstrucționa posibilitățile investiționale ale celorlalți, dimpotrivă.

Iar pe o astfel de strategie, cu o cantitatea importantă de capital acumulată, România poate face să devină sustenabile creșterile salariale preconizate, care evident că sunt rupte de sporurile de productivitate.  Cu precizarea că stabilitatea spre care trebuie să tindem e legată de noțiunea de excedent bugetar.

Dar mai mult, avem nevoie de reforme pe care decidenții tot ezită să le pună în aplicare pentru că reprezintă un proces de durată, care necesită o cantitate mare de resurse. Nicio problemă însă, cu sprijinul investițiilor externe se constituie premise ca să demareze reforma în educație. Odată începută și în situația în care ca să fie numită așa nu se poate face decât pe bune, se va observa că se restructurează toate celelalte sectoare, fără să fie pusă presiune pe bugetul consolidat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *