Germania şi-a clarificat poziţia, spunând că nu există spaţiu pentru reducerea taxelor.

Cu alte cuvinte, politicienii din UE refuză să accepte ideea că în locul unei relaxări fiscale încearcă să repornească secvenţa economică prin intermediul politicii monetare (QE), şi că acest lucru – menit să păstreze privilegiul clasei politice de a avea pâinea şi cuţitul resurselor din economie – nu are cum să ţină loc de micşorarea impozitelor, fiindcă celui care ia împrumut de la bancă îi e imposibil să iasă în câştig în actualele condiţii de mediu de afaceri.

Însă Germania, ce a intrat cu o monedă neapreciată în zona euro şi încearcă să performeze pe spinarea celor ce nu au procedat la fel, doreşte să se capitalize cât mai bine, pentru a face faţă competiţiei cu Statele Unite.

Deşi SUA sunt greu de ajuns, în contextul în care alocă resursele cu ajutorul pieţelor, nu a bugetului precum nemţii. Şi urmăresc să se eficientizeze mai departe pe seama relaxării fiscale anunţate de Trump.

Ministrul de finanţe german Wolfgang Schäuble explică faptul că o relaxare a fiscalităţii vine în contradicţie cu investiţile mari făcute de statul său. Dar numai că la această declaraţie trebuie adăugat că Germania le-a realizat ca să-şi supraliciteze dominaţia în Uniunea Europeană.