Apropo de unitate şi solidaritate. Suntem îndoctrinați de mici cu sintagma “interesul public”. Care nu are nimic de a face cu educația firească înspre generozitate, bunăvoință și compasiune față de semeni. Ci cu ideea perversă că există un interes comun, al tuturor și al nimănui, ale cărui coordonate pot fi cunoscute doar de către instituțiile de stat special abilitate. Ele, în consecință, capătă dreptul de a face cele mai absurde și abuzive lucruri întrucât au, nu-i așa, competențe inaccesibile oamenilor simpli. Oameni care trebuie să li se supună, spre binele lor.

Evident că tot acest construct ideologic nu este decât o imensă manipulare, care nu servește decât interesele instituțiilor respective, al șefilor lor văzuți și nevăzuți și al clientelei aferente. Și este pus în practică zi de zi, pentru consolidarea dresajului mental al cetățenilor în a crede că instituțiile lucrează în interesul lor, echivalent cu “interesul public”.

Problema e că imensa majoritate a demersurilor de promovare a interesului public, pe bani colectați de la contribuabili, nu fac decât să lezeze interesele private, reale ale oamenilor, fie ele strict individuale, fie colective, în grupuri și comunități mai mari sau mai mici. Interesul public abstract (și de fapt perfect circumscris la nivelul câtorva oligarhii dominante) subminează interesele private. Iar atunci când nu e vorba de-a dreptul de subminare directă, intervine nepăsarea față de interesele private a instituțiilor însărcinate cu interesul public.

Ca să discutăm concret, într-o metropolă înțesată de oameni, precum Bucureștiul,  străzile se blochează cu dispreț suveran fără a se da cuiva socoteală când se termină Pasajul Colentina, se extinde Prelungirea Ghencea sau metroul din Drumul Taberei până la Universitate. În context uzual, când drumurile nu sunt îngrădite de cei de la gaze, apă sau termoficare, sigur trece președintele. Iar dacă nu, accesul e interzis din considerente de siguranță națională.

Din păcate, în timpul acesta, de interesul privat nu vorbește nimeni și nici de lipsa de respect față de cetățean, care e contribuabil şi din moment ce dă banii ar trebuie să stabilească regulile. Auzim discutându-se doar de interesul public, motiv pentru care se acționează discreționar, pe bază de selecţie adversă şi hazard moral, aşa cum se întâmplă în statele sociale, definite la noi ca fiind astfel constituţional, care, de fapt, socializează incapacitatea de a conduce a politicului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *