Fiindcă tot se discută acum intens de învăţământul la domiciul (homeschooling) vs cel într-o şcoală, dacă se poate să fie publică, de stat, m-am gândit să vă zic o poveste.

Eu îmi amintesc că atunci când eram copil am avut o guvernantă nemţoaică, cu ochi albaştri, şi am învăţat perfect limba germană. Mai ceva ca în cântecul trupei Voltaj: ” Ce frumoasă e germana când o-nveţi pe plajă cu o fată blondă, plină de talent/ Ce frumoasă e germana când o-nveţi c-o tipă ce urlă şi ţipă să pronunţi la fel”.

Ei bine, la un moment dat, nu ne-am mai permis guvernantă şi am fost nevoit, la şcoala de stat, să studiez franceza, pe care n-o ştiu deloc. În loc de tânara profă de germană am studiat c-o babă plictisită cu nume rusesc şi prenume franţuzesc, ce avea ca pasiune doar să aprofundeze lecţia în franceză ce explica însemnătatea zilei de 1 mai.

De la ea am aflat că nu doar românii aveau pionerii lor ce se angajau să-şi iubeasca patria, să înveţe bine, să fie harnici şi disciplinaţi şi să cinstească cravata roşie cu tricolor, ci şi francezii. Şi nu doar francezii aveau pioneri, iată întreaga listă cu ţările care aveau şi cum se numeau:

– China: „Micii ostaşi roşii”.
– Bulgaria: „Septembriştii”.
– Ungaria: „Micii toboşari”;
– Republica Democrată Germană: „Micii pionieri” clasele (I-IV) si Organizaţia de pionieri „Ernst Thälmann” clasele (V-VIII);
– Polonia: „Harterii”;
– Vietnam: „Ho Si Min” şi „Copiii lui august”
– Franţa: „Pioners des Frances”;
– Finlanda: „Uniunea democrată a pionierilor finlandezi”.
– Alte state cu organizaţii de pionieri: Italia, Belgia Suedia şi Norvegia.

În fine, când am trecut de la homeschooling la învăţământul public, am avut marea revelaţie că dacă studiez germana acasă cu profa blonda plină de talent, faţă de franceza la şcoală cu baba sastisită , poate că învăţ germana, spre deosebire de franceză, însă n-am cum să fiu pionier.

Și sigur că discuția poate continua. Fără să fii șoim al patriei, pionier sau utecist – ceea ce puteai deveni doar într-o școală publică, de stat, fiindcă nu te putea face nimeni acasă, nu aveai, mai departe, cum să urmezi Colegiul Național de Apărare.

De ce e important să-l faci? Pentru că precum în Franța, care, prin tradiție, constituie idealul de etatism pentru români, și unde ca să devii demnitar trebuie să faci Școala Națională de Administrație, la noi n-ai nicio șansă să accezi la pârghiile puterii dacă n-ai făcut Colegiul Național de Apărare sau ceva asemănător.

Și atunci, devreme ce învățământul este oricum obligatoriu (și nu orice fel de învățământ, ci cel impus de stat, cu agenda, programa și valorile sale specifice), ar trebui ca toți cetățenii României să fie obligați să facă Colegiul Național de Apărare. Însă transparent, pe față. Ai luat diploma de Bac? Vrei să faci o facultate? Foarte bine, fă-o, dar în paralel faci și Colegiul Național de Apărare. Nu vrei să faci facultate, ci să înveți o meserie? Foarte bine, dar în paralel vom crea și niște Școli Profesionale de Apărare pe care vei fi obligat să le urmezi.

Mai multe detalii găsiți în articolul de mai jos, care, deși e scris în urma cu ceva vreme, mi se pare relevant în contextul dat:

http://bloguluibalan.ro/index.php/analize/728-adevarata-democratizare-a-romaniei-sa-facem-toti-colegiul-national-de-aparare

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *