Răsfoind o carte de economie, am găsit – într-un test-grilă – următoarea întrebare cu trei variante de răspuns. Care credeți că e cel pe care trebuie să-l dea studenții ca să promoveze?

Ce contează mai mult într-o economie: cantitatea de bani de pe piaţă sau cea de bunuri şi servicii?

Variante de răspuns:

A: Ambele. În prezent, unele ţări dezvoltate se află în capcana lichidităţii din cauza prăbuşirii cererii agregate, ce exercită presiuni pentru reducerea preţurilor (deflaţie). Când preţurile scad, rata dobânzii reale (diferența dintre rata nominală și inflaţia anticipată) creşte, împovărându-i pe cei cu datorii. Din această cauză, investiţiile şi consumul se reduc şi producţia scade. Pentru a evita creşterea ratei reale, băncile centrale au micşorat rata nominală a dobânzii la zero.

B: Echilibrul dintre cele două. Iar acesta e dinamic. În ţările cu inflaţie ridicată, cantitatea de bani pare să fie mare, dar raportată la PIB-ul nominal devine relativ mică, fiindcă banii se evaporă. Fuga banilor se vede în creşterea vitezei de circulaţie. Pe când, într-o economie stabilă, unde apare elementul încredere, velocity scade, ceea ce face ca pe unitatea de PIB să fie mai mulţi bani.

C: Dacă vrem ca banii să îndeplinească unica funcţie pentru care au apărut – de mijloc de schimb – ei trebuie să fie un bun ca oricare altul. Banii nu sunt doriți de dragul lor, ci pentru că oamenii au încredere că marfa-bani va fi ușor acceptată în schimb de oricine. Secole de evoluţie şi selecţie naturală au făcut ca aurul şi argintul să îndeplinească cel mai bine funcţia de bani, perioadă în care nu am fost bântuiţi de crize economice. Dolarii sau lirele (pound – livră – 0,5 kg) au apărut ca unități de greutate ale aurului și argintului, iar dacă banii sunt numiţi geld sau argent, galbeni ori arginţi e clar suportul ancestral.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *