Friedrich Hayek ar putea fi eroul intelectual al conservatorilor americani, și pe bună dreptate. Hayek a elaborat cea mai limpede pledoarie împotriva planificării și colectivismului de stat și una dintre cele mai puternice argumentații în favoarea pieței libere. Totodată, se pare că a identificat o problemă serioasă cu credo-ul politic al noului președinte Donald Trump.

Unul dintre cele mai importante raționamente ale lui Hayek din lucrarea sa clasică “Drumul către servitute” implică conceptul de domnie a legii, care, în accepțiunea sa, înseamnă că “guvernul, în toate acțiunile sale, este constrâns de reguli fixe și anunțate dinainte”. Grație domniei legii, “guvernul este împiedicat să zădărnicească demersurile individuale prin acțiune ad-hoc”.

În “Drumul către servitute” și mai pe larg în “Constituția libertății”, Hayek distinge între reguli formale, care sunt indispensabile, și “dictate”, care crează dezordine, fiind o rețetă pentru arbitrar. Când funcționează reguli formale, “puterea coercitivă a statului poate fi folosită doar în cazuri definite în avans prin lege și în așa fel încât se poate prevedea cum va fi folosită”.

Precum regulile de circulație, cele formale nu țin cont de identitatea concretă a persoanelor. Ele sunt utile care nu sunt și nu pot fi cunoscuți de către cei care fac regulile și se aplică în situații pe care oficialii publici nu le pot prevedea. Dictatele sunt cu totul diferite. Ele vizează anumite persoane în particular și le impun acestora ce să facă (Germania lui Hitler, URSS-ul lui Stalin, Cuba lui Castro etc). Hayek dă ca exemple decizii oficiale despre “câte autobuze trebuie să circule, ce mine de cărbune trebuie să funcționeze și cât trebuie să coste încălțămintea”.

Hayek oferă două argumente în favoarea domniei legii. Primul este economic: dacă acțiunile guvernului sunt previzibile, atunci oamenii își pot face propriile planuri. Potrivit celebrei sale formule, “cu cât statul planifică mai mult, cu atât mai greu le este indivizilor să-și facă planuri”. Dacă oficialii emit dictate, devine mult mai greu pentru oameni să dispună de acea siguranță care este precondiția dezvoltării și creșterii economice.

Al doilea argument este de natură morală și implică o valoare specifică: imparțialitatea. Când domnia legii este intactă, oficialii de stat acționează sub un văl al ignoranței. Dacă guvernul nu știe cine va beneficia și cine va fi afectat negativ de ceea ce face, nu poate favoriza și nici prejudicia pe nimeni.

Mulți conservatori din ultima parte a secolului XX, printre care Ronald Reagan și Margaret Thatcher, au fost seduși de argumentele lui Hayek. Dimpotrivă, noul președinte Trump se mândrește cu calitățile sale de negociator de deal-uri și vrea să folosească aceste calități pentru a face “deal-uri bune” pentru poporul american. Există un risc real ca, în practică, aceste deal-uri prezidențiale, efectuate ad-hoc în mod deliberat, să se dovedească a fi de fapt dictate hayekiene.

Să luăm în considerare de exemplu extrem de mediatizatul caz în care Trump a intervenit în mod direct pentru a menține deschisă în statul Indiana o fabrică care produce unități de încălzire și de aer condiționat pentru compania Carrier. Această companie urma să-și mută operațiunile de producție în Mexic, însă un acord a fost negociat de către Donald Trump pentru a menține deschisă fabrica din Indiana, în schimbul unor facilități fiscale pentru companie. Sau negocierile lui Trump cu Boeing, în urma cărora costurile programului Air Force One au fost reduse.

În teorie, nimeni n-ar trebui să aibă nici o obiecție la capacitatea președintelui de a negocia deal-uri bune pentru poporul american. O negociere de succes nu e un dictat. Însă spre deosebire de un candidat la președinție sau de un președinte ales, un președinte în funcție are putere de coerciție. Și orice negociere cu el se poartă în mod necesar în raza acestei puteri extraordinare.

Deal-urile bune ale președintelui dau bine la presă, însă analiza lui Hayek ne adresează un avertisment serios. Ce companii vor beneficia de deal-uri bune sau rele și de ce? Guvernul va fi tentat să-și răsplătească prietenii și să-și penalizeze adversarii și va avea la dispoziție o sumedenie de mijloace pentru a face asta.

Într-o lume a deal-urilor prezidențiale, corporațiile ar avea cele mai perverse stimulente în a căuta să-și atragă simpatia prezidențială în nenumărate feluri, de a acționa strategic, de a arunca cu promisiuni și amenințări, pentru a evita tratamente defavorabile din partea guvernului și pentru a obține concesii maxime din partea acestuia. Nu e nimic de sărbătorit aici. Dimpotrivă, este drumul către servitute.

Una dintre cele mai mari realizări ale lui Hayek a fost clarificarea importanței neutralității și predictibilității guvernamentale, prin evitarea dictatelor și prin promovarea regulilor limpezi, generale, stabile, predictibile, pe care sectorul privat se poate baza. Un Negociator Suprem, în schimb, s-ar putea dovedi a fi de fapt un Conducător Suprem, exact în sensul deplâns de Hayek.

Rândurile de mai sus fac obiectul unui articol apărut pe Bloomberg, sub semnătura lui Cass R. Sunstein, un jurist, membru al Partidului Democrat și care, în perioada 2009 – 2012, a făcut parte din Administrația Obama. Iar principala problemă a textului este că se face referire la liberalism şi la calea către servitute, dar fără a se preciza cât corespunde legislaţia actuală normei morale şi principiilor etice.

Or, alegerea lui Trump a fost o formă de protest care reflectă atât lipsa moralei cât şi a principiilor etice din legislaţie.

Acum lucrurile par aşa cum le spune columnistul Bloomberg, însă în momentul în care majoritatea republicană va modifica legislaţia, în concordanţă cu mandatul primit, nu se va mai vorbi de niciun drum către servitute.

Opinia din Bloomberg constituie o manipulare a celor ce le convine lipsa de normă morală din legislaţie, inclusiv avocaţi-judecători-procurori. Presa ostilă lui Trump alege exact unghiul care îi permite să facă acest lucru, dar nu va mai putea dacă legislaţia se va modifica în aşa fel încât să reflecte fidel principiile etice,  în concordanţă cu votul primit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *