DNA se afirmă ca o organizaţie care are foarte multe dosare de instrumentat. Dar, în acelaşi timp, are la fel de multe prejudicii de recuperat şi în această privinţă nu prea se face remarcată. Deşi “îndemnul” fratelui mai mare, american, a fost clar: Eradicaţi corupţia, recuperaţi prejudiciile!

Bine, bine, dar dacă banii furaţi pe timp de criză nu mai sunt în România, ce să se mai recupereze? Păi, din câte se vede, economisirea n-a scăzut, leul nu s-a depreciat, semn că fondurile deturnate ar mai fi aici. Şi asta pentru că dobânzile nu s-au micşorat agresiv. N-au urmat trendul indicat de cei mai trendy analişti ai momentului. Dimpotrivă, dobânzile au rămas la un nivel care le-a permis să scoată în evidenţă lăcomia celor ce ar fi putut să expatrieze banii şi cărora li s-a promis protecţie politică.

Sigur că temeri că masa monetară se va comprima în paralel cu valuta ce putea fi expatriată au existat. Motiv pentru care s-a urmărit cu obstinaţie ca rezerva valutară să fie mare şi plasată la termene ce o făceau rapid lichidă. De aceea s-au luat mulţi bani de la FMI, dar care s-au înapoiat fără a fi utilizaţi, deoarece nu s-au expatriat banii furaţi. Ca urmare a acestui fapt, PIB-ul s-a comprimat în 2009-2010, dar masa monetară a crescut continuu.

Aşadar, DNA, potrivit misiunii sale, reamintite de SUA, trebuie să procedeze la recuperarea în scurt timp a prejudiciilor, având în vedere că reperele evocate arată că banii sunt aici şi e doar o chestiune de expertiză să fie identificaţi şi recuperaţi.

Nu ştiu dacă în acest demers DNA s-a lovit de lipsa de cooperare a serviciilor de informaţii, pentru că dacă a reuşit să instrumenteze cazurile, însă fără recuperarea prejudiciile, se vede că informaţii a obţinut. Ceea ce ar sugera că problema recuperării prejudiciilor nu s-ar regăsi la nivelul serviciilor, ci în modul de funcţionare al DNA.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *